8 mar. 2010

amintiri reciclabile



"Prietenia este, in primul rand, pacea reciproca si zborul spiritului pe deasupra amanuntelor vulgare. – Antoine de Saint-Exupery"


M-am atasat de tine mai mult decat ar fi trebuit. Am vazut in tine un prieten loial, care speram sa-mi fie aproape nu doar la bine, ci si la greu. M-am inselat si in privinta ta...

Nu-mi doream decat sa ne fie bine, speram asta cu toata fiinta mea, si am ignorat vocea pitigaiata din capul meu care incerca sa ma avertizeze.
La nici doua luni, lucrurile au luat o intorsatura ciudata, dar oarecum predictibila. Am vrut sa incheiem capitoul acesta intr-un mod cat mai amiabil.

Uneori, omul ajunge la capatul rabdarilor cand nu intelege aroganta nestavilita a celui cu care imparte o chirie. Dar noi nu am mai vorbit despre asta, cum nu am mai vorbit despre nimic altceva. Nu am mai ajuns sa ne confruntam, sa analizam, sa pasam vina intr-un mod mai putin brutal. Ai ales intermediari, adica zvonurile. Ai uitat oare tot ce a fost? Ai uitat cine te tinea in brate cand iti era mai greu, si cine facea tot ce ii statea in putinta sa iti stearga lacrimile?

Era o vreme cand nu puteam plange. Cel putin, nu puteam plange cu tine, sau pentru tine. Unele evenimente si unele persoane nu merita lacrimi, si sunt unele persoane pentru care as putea plange necontenit fara ca lacrimile sa-mi sece. Sufletul meu o stia mai bine! Sufletul meu te cunostea mai bine, stia ce zace in tine, pe cand mintea... ah, mintea!

As putea face atatea pentru a razbuna crizele de nervi a caror cauza erai tu, dar nu ma voi manji si mai mult din cauza ta.

Dar te consideri oare fara de pacat, daca ai aruncat prima piatra?

Sa scormonesc in amintirea ultimelor luni chipul tau subred e ca si cand m-as umili cautand prin tomberoane. Si-ti voi ingropa amintirea putreda in negura uitarii.
Caci sufletul tau e devorat de viermi si miros de mirodenii cumparate la gram.

Un comentariu: