Dragi colegi din call center,
Promit să mă revanșez.
Multumesc,
Fetița cu chibrituri
6 oct. 2011
4 sept. 2011
Orange First Step Experience
De multă vreme îmi doream să lucrez la Orange, şi luna asta am fost selectată pentru programul de internship Orange Fist Step.
Au urmat traininguri la Bucureşti, unde am cunoscut oameni faini, am învăţat despre brand, dar şi despre mine.
P-ormă, la Cluj, în shopul de pe 21 decembrie, am avut ocazia să urmăresc interacţiunea dintre angajaţii Orange şi clienţii Orange. Şi trebuie să mărturisesc, nu e treabă uşoară. Sunt clienţii nervoşi, sunt clienţii care nu au răbdare, sunt clienţii zâmbitori şi veşnic binevoitori, sunt bătrâneii, şi sunt clienţii corporate. Şi fiecare crede că problema sa e prioritară. Şi-atunci se certau cu cel de pe welcoming (adică cu mine).
Am reuşit să fac abstracţie de nervi şi cuvinte urâte, şi m-am concentrat pe dorinţa mea de a învăţa şi de a mă integra la Orange. Şi ah, ce mi-a mai plăcut! Am trecut prin multe în acel shop, am trăit multe sentimente, şi mi-e greu să cred că august a trecut atât de repede.
Am mai participat la programe de genul acesta, şi nicăieri nu a fost ca la Orange. Am găsit la Orange nu nişte oameni oarecare, ci prieteni, o familie. Şi-am fost ajutată şi îndrumată pas cu pas.
Am făcut şi greşeli, iar unele am reuşit să le îndrept. Cum? Zâmbind.
Orage First Step m-a schimbat mult, m-a maturizat, m-a învăţat să gândesc diferit, şi m-a plasat la baza muntelui meu, în jurul căruia mă învârteam de multă vreme, şi-n preajma căruia mă temeam să fiu :)
Au urmat traininguri la Bucureşti, unde am cunoscut oameni faini, am învăţat despre brand, dar şi despre mine.
P-ormă, la Cluj, în shopul de pe 21 decembrie, am avut ocazia să urmăresc interacţiunea dintre angajaţii Orange şi clienţii Orange. Şi trebuie să mărturisesc, nu e treabă uşoară. Sunt clienţii nervoşi, sunt clienţii care nu au răbdare, sunt clienţii zâmbitori şi veşnic binevoitori, sunt bătrâneii, şi sunt clienţii corporate. Şi fiecare crede că problema sa e prioritară. Şi-atunci se certau cu cel de pe welcoming (adică cu mine).
Am reuşit să fac abstracţie de nervi şi cuvinte urâte, şi m-am concentrat pe dorinţa mea de a învăţa şi de a mă integra la Orange. Şi ah, ce mi-a mai plăcut! Am trecut prin multe în acel shop, am trăit multe sentimente, şi mi-e greu să cred că august a trecut atât de repede.
Am mai participat la programe de genul acesta, şi nicăieri nu a fost ca la Orange. Am găsit la Orange nu nişte oameni oarecare, ci prieteni, o familie. Şi-am fost ajutată şi îndrumată pas cu pas.
Am făcut şi greşeli, iar unele am reuşit să le îndrept. Cum? Zâmbind.
Orage First Step m-a schimbat mult, m-a maturizat, m-a învăţat să gândesc diferit, şi m-a plasat la baza muntelui meu, în jurul căruia mă învârteam de multă vreme, şi-n preajma căruia mă temeam să fiu :)
4 iul. 2011
Sorry for the delay
David: Bibi, ştii ce e târnăcopul?
Eu: Ce?
David: O pasăre!
Eu: Şi cum arată?
David: E mare!
Eu: Dar ce culoare are?
David: E portocalie.
Eu: Şi iarna îşi schimbă culoarea?
David: Da, se face albastră.
Eu: Scuipă flăcări?
David: Nu, scuipă zăpadă.
Eu: Păi şi vara scuipă altceva?
David: Păi nu cred. Că vara nu o vedem în ţară.
Eu: Aha, cred că ştiu despre ce vorbeşti...
* David are 6 ani. Bibi tot cam atâţia
Eu: Ce?
David: O pasăre!
Eu: Şi cum arată?
David: E mare!
Eu: Dar ce culoare are?
David: E portocalie.
Eu: Şi iarna îşi schimbă culoarea?
David: Da, se face albastră.
Eu: Scuipă flăcări?
David: Nu, scuipă zăpadă.
Eu: Păi şi vara scuipă altceva?
David: Păi nu cred. Că vara nu o vedem în ţară.
Eu: Aha, cred că ştiu despre ce vorbeşti...
* David are 6 ani. Bibi tot cam atâţia
24 mai 2011
How dumb can one be?
Tocmai când m-am hotărât să trăiesc și eu puțin. Exagerez.
Republicii e o stradă lungă, și uneori cauți să te amuzi la 3 dimineața. Și când te saturi de făcut slalom printre mașini, mort de beat (nu, nu am făcut asta), te arunci în boscheți, pentru că e atât de cool, mai ales când o face Mircea. Unu la mână, trebuie să învăț să sar în boscheți, și doi, trebuie să nu mai fac asta. Sunt doar puțin zgâriată pe abdomen, hainele-mi sunt întregi, iar capul tot gol e.
Copleșită de durere și hotărâtă să învăț să practic acest sport, mi-am continuat drumul liniștită, luând cu toţii un taxi de la CCS.
Și când mi-am dat seama ce tregedie avusese loc, am sărit din taxi, mai ceva ca-n filme, pentru că ăia din filme plătesc cursa de 100 m.
Și-am luat-o înapoi pe Republicii, făcându-mi reproșuri și promițându-mi să nu mai fac. De data asta nu mi-am uitat ochelarii în Hard, ci în boscheți. Da, i-am găsit.
Republicii e o stradă lungă, și uneori cauți să te amuzi la 3 dimineața. Și când te saturi de făcut slalom printre mașini, mort de beat (nu, nu am făcut asta), te arunci în boscheți, pentru că e atât de cool, mai ales când o face Mircea. Unu la mână, trebuie să învăț să sar în boscheți, și doi, trebuie să nu mai fac asta. Sunt doar puțin zgâriată pe abdomen, hainele-mi sunt întregi, iar capul tot gol e.
Copleșită de durere și hotărâtă să învăț să practic acest sport, mi-am continuat drumul liniștită, luând cu toţii un taxi de la CCS.
Și când mi-am dat seama ce tregedie avusese loc, am sărit din taxi, mai ceva ca-n filme, pentru că ăia din filme plătesc cursa de 100 m.
Și-am luat-o înapoi pe Republicii, făcându-mi reproșuri și promițându-mi să nu mai fac. De data asta nu mi-am uitat ochelarii în Hard, ci în boscheți. Da, i-am găsit.
14 mai 2011
Pitici pe creier
Scriind, mă şi văd sărind pe trotuatul aglomerat din Cluj, preocupată nu de oamenii din jurul meu, ci de pavajul de pe trotuar. În mintea mea s-a format, încă de la primele vizite la Cluj, când nici nu ştiam ce-i aia trecere de pietoni- că la noi la ţară nu aveam dihanii d-alea albe pe drum, învăţam despre ele doar din manuale-, un fel de paradox care mă împiedică să calc în dreptul anumitor bucăţi.
Şi dacă le calc, simt cum mi-o ia organismul razna. Doar că, pierdută în jocul meu, deseori uit de oameni, uit că nu mă aflu în intimitatea camerei de cămin, uit chiar şi de semafoare.
Iar când ridic ochii din pământ, nu mă uit înainte, ca orice om sănătos care-şi vede de treabă, ci în sus, la cabluri şi fire electrice, în căutarea unei alte perechi de pantofi.
Susţin campania unor colege din anul I, chiar dacă aceasta se desfăşoară doar la Mediaş. Detalii găsiţi pe facebook
Şi dacă le calc, simt cum mi-o ia organismul razna. Doar că, pierdută în jocul meu, deseori uit de oameni, uit că nu mă aflu în intimitatea camerei de cămin, uit chiar şi de semafoare.
Iar când ridic ochii din pământ, nu mă uit înainte, ca orice om sănătos care-şi vede de treabă, ci în sus, la cabluri şi fire electrice, în căutarea unei alte perechi de pantofi.
9 mai 2011
Figurine de rouă
Iubitule cinic,
Îmi doresc să fiu mantaua neagră ce te urmărește-n vis,
Îmi doresc să fiu o pulbere de dorințe,
Dar nu știu dac-aș vrea să fiu blestemul ce-l rostești.
Mi-ar plăcea să fiu inspirația din inima unei muze,
Dar nu pentru mult timp;
Certitudinea din mintea Maestrului Păpușar,
Măcar să știu cum e să nu te îndoiești de tine însuți.
Aș vrea ca stelele să danseze în jurul meu fără să mă rănească,
Aș vrea să fiu cea care te face să suferi-
Dar asta nu m-ar face fericită.
Aș ucide speranța, însă asta ar însemna ca eu să nu mai exist.
Îmi doresc să fiu mantaua neagră ce te urmărește-n vis,
Îmi doresc să fiu o pulbere de dorințe,
Dar nu știu dac-aș vrea să fiu blestemul ce-l rostești.
Mi-ar plăcea să fiu inspirația din inima unei muze,
Dar nu pentru mult timp;
Certitudinea din mintea Maestrului Păpușar,
Măcar să știu cum e să nu te îndoiești de tine însuți.
Aș vrea ca stelele să danseze în jurul meu fără să mă rănească,
Aș vrea să fiu cea care te face să suferi-
Dar asta nu m-ar face fericită.
Aș ucide speranța, însă asta ar însemna ca eu să nu mai exist.
2 mai 2011
Înapoi la Cluj
M-am întors de o zi și, cu toate că nu am reușit însă să-mi satisfac dorul de locuri aglomerate și oameni, nu am putut să nu observ micile detalii tragice ale orașului.
Mai întâi, un scandal în piața Mărăști urmat de pumni între două tabere de rromi, care, îndrăznesc să cred, erau membri aceleași familii. Mă bucur doar că am asistat la întreaga scenă din stația de vis-a-vis. Și nimeni nu a avut curajul să intervină- unii priveau dezgustați, dar voiau să vadă mai multă violență, iar pe chipul altora citeam doar repulsia. Da, poliția a rezolvat problema, în cel mai profesinist mod cu putință: urlete, amenințări, etc.
Nu, nu sunt rasistă. Nu. Dar mă deranjează lipsa de bun-simț. Iar oamenii ăștia ies în evidență tocmai pentru că nu au așa ceva. Cunosc oameni cu pielea cafenie care își văd de treaba lor, însă tocmai pentru că sunt atât de puțini, treaba asta nu poate trece drept generalitate.
Seară faină, Cluj!
Mai întâi, un scandal în piața Mărăști urmat de pumni între două tabere de rromi, care, îndrăznesc să cred, erau membri aceleași familii. Mă bucur doar că am asistat la întreaga scenă din stația de vis-a-vis. Și nimeni nu a avut curajul să intervină- unii priveau dezgustați, dar voiau să vadă mai multă violență, iar pe chipul altora citeam doar repulsia. Da, poliția a rezolvat problema, în cel mai profesinist mod cu putință: urlete, amenințări, etc.
Nu, nu sunt rasistă. Nu. Dar mă deranjează lipsa de bun-simț. Iar oamenii ăștia ies în evidență tocmai pentru că nu au așa ceva. Cunosc oameni cu pielea cafenie care își văd de treaba lor, însă tocmai pentru că sunt atât de puțini, treaba asta nu poate trece drept generalitate.
Seară faină, Cluj!
10 apr. 2011
Gand parsiv
Rascolind printre amintiri in noptile fara somn, ma surprind deseori srtambandu-ma, inchizand ochii si intorcand capul, intr-o incercare nereusita de a uita si sterge evenimente. Ma rusinez si-mi doresc sa nu fi spus anumite lucruri niciodata, iar faptele sa fi ramas pe veci ganduri.
Si totusi, daca stau sa ma gandesc mai bine, imi dau seama ca am luat multe decizii bune, si ca trecutul meu nu e un taram putrezit in totalitate.
Fapte si oameni voi uita intr-un final, insa doar pentru a face loc altor amintiri neplacute. Ce e bun va ramane pe veci, si poate, candva, va lua locul a tot ce este rau in mine.
Nu ma gandesc la o purificare, ci mai degraba la o resuscitare. Spirituala si morala. Am fost nevoita sa aleg intre prieteni, si-am ramas cu amintiri dureroase, regrete si o sila fata de nevoia de a fi partinitor intr-o societate care cultiva increderea.
Dar nu conteaza. In mine, totul se regenereaza. Chiar daca te voi pierde, te voi inlocui, iar cand voi muri, ma voi naste din nou. Mai fericita.
Si totusi, daca stau sa ma gandesc mai bine, imi dau seama ca am luat multe decizii bune, si ca trecutul meu nu e un taram putrezit in totalitate.
Fapte si oameni voi uita intr-un final, insa doar pentru a face loc altor amintiri neplacute. Ce e bun va ramane pe veci, si poate, candva, va lua locul a tot ce este rau in mine.
Nu ma gandesc la o purificare, ci mai degraba la o resuscitare. Spirituala si morala. Am fost nevoita sa aleg intre prieteni, si-am ramas cu amintiri dureroase, regrete si o sila fata de nevoia de a fi partinitor intr-o societate care cultiva increderea.
Dar nu conteaza. In mine, totul se regenereaza. Chiar daca te voi pierde, te voi inlocui, iar cand voi muri, ma voi naste din nou. Mai fericita.
3 apr. 2011
Piară eroarea, trăiască instinctul!
1. Înjură și vei fi adorat.
2. Un clișeu cu o oarecare încărcătură filosofică te face înțelept.
3. Orice afirmație poate fi redusă la cel mult două cuvinte.
4. E mai bine să-ți ții frustrările pentru tine. Prietenii nu te pot ajuta prea mult, îi poți pierde chiar.
5. Muzica nu e întotdeauna răspunsul.
6. Suntem morți, dar nu conștientizăm asta, și ne pierdem în iluzia unei posibile vieți.
7. Ura și depresia nu vor ucide un om, ci îi vor scoate la suprafață înfățișarea de demon captiv într-un veșmânt jerpelit de înger- sufletul de înger nu există în om.
8. Zeii L-au creat pe Dumnezeu în încercarea de a-i apropia pe oameni. Nu au reușit.
9. Timpul nu vindecă rănile, ci ajută la formarea cangrenei.
2. Un clișeu cu o oarecare încărcătură filosofică te face înțelept.
3. Orice afirmație poate fi redusă la cel mult două cuvinte.
4. E mai bine să-ți ții frustrările pentru tine. Prietenii nu te pot ajuta prea mult, îi poți pierde chiar.
5. Muzica nu e întotdeauna răspunsul.
6. Suntem morți, dar nu conștientizăm asta, și ne pierdem în iluzia unei posibile vieți.
7. Ura și depresia nu vor ucide un om, ci îi vor scoate la suprafață înfățișarea de demon captiv într-un veșmânt jerpelit de înger- sufletul de înger nu există în om.
8. Zeii L-au creat pe Dumnezeu în încercarea de a-i apropia pe oameni. Nu au reușit.
9. Timpul nu vindecă rănile, ci ajută la formarea cangrenei.
1 apr. 2011
Târguri!!!
Ador târgurile; târgurile mă fac fericită. Și azi am participat la unul tare reușit. Locul? Cel obișnuit: Piața Matei Corvin. Comercianții au fost foarte prietenoși, ni s-a promis o reducere la cercei pentru data viitoare. Am ascultat muzică. Glumele unui bătrânel m-au convins să cumpăr un inel din lemn de liliac, sau cel puțin, așa mi s-a spus :).
Am petrecut o jumătate de oră minunată acolo, și-am fugit de taraba cu dulciuri, ca să nu stric ce-am început. Am încheiat cu un ceai negru delicios în Flowers.
Și pentru că am tot ratat concertele de weekend, îmi iau revanșa mâine la Bucovina.
Am petrecut o jumătate de oră minunată acolo, și-am fugit de taraba cu dulciuri, ca să nu stric ce-am început. Am încheiat cu un ceai negru delicios în Flowers.
Și pentru că am tot ratat concertele de weekend, îmi iau revanșa mâine la Bucovina.
26 mar. 2011
Trează și acasă la ora asta. Din nou
Când mă hotărăsc să merg acasă la o oră înainte de 12 am, stau trează în seara de dinainte. Asta e una din acele nopți. Ce mă ține trează?
1. Scrabble. Dar nu cel clasic, ci o hârtie cu părtățele A4, pe trupe. Sistemul de punctare e unul propriu.
2. Filme și seriale. În seara asta mă ține trează un anumit episod dintr-un anume serial, și nu e fain să fii singur într-o cameră întunecoasă... singur.
3. Facebook. Punct.
4. Scriu. Rar, dar scriu cât pot. Deși, odată ce-am început, doar oboseala mă mai poate opri din scris.
FYI, perechea de papuci de pe Buftea s-a mutat pe 21 Decembrie, aproape de Orange, de data asta deasupra trotuarului
1. Scrabble. Dar nu cel clasic, ci o hârtie cu părtățele A4, pe trupe. Sistemul de punctare e unul propriu.
2. Filme și seriale. În seara asta mă ține trează un anumit episod dintr-un anume serial, și nu e fain să fii singur într-o cameră întunecoasă... singur.
3. Facebook. Punct.
4. Scriu. Rar, dar scriu cât pot. Deși, odată ce-am început, doar oboseala mă mai poate opri din scris.
FYI, perechea de papuci de pe Buftea s-a mutat pe 21 Decembrie, aproape de Orange, de data asta deasupra trotuarului
22 mar. 2011
Fragmente
Am decis sa sterg postarea, pentru ca locul nu ii e pe blog. A stat o zi aici, poate a apucat cineva sa citeasca.
Dar cel putin a existat dovada ca lucrez :)
Dar cel putin a existat dovada ca lucrez :)
20 mar. 2011
Ah, primavara!
Simt cum amorțeala e înfrântă de primele raze de soare. Prima zi de plimbări în lumină și căldură. Fericire și extaz. Cu sticla de apă în mână, pe un bulevard prea aglomerat pentru acea oră din zi, mă scutur de tot răul care și-a făcut cuib în sufletul meu, iarna asta.
Și-n gândul meu aduc mulțumiri zeilor.
A doua zi, ploaie. Nu-mi pasă.
Și-n gândul meu aduc mulțumiri zeilor.
A doua zi, ploaie. Nu-mi pasă.
16 mar. 2011
La naighba!
Mi-e greu să mă țin de lucrurile pe care mi le-am propus pentru luna asta. Cumva, îmi înțeleg incapacitatea și lipsa de voință, dar luna nu s-a terminat încă.
Give peace a chance
Give peace a chance
14 mar. 2011
Conflicte interioare
Mi-e greu să cred că prietenii adevărați sunt atât de greu de găsit. Mi-e greu să cred că e atât de ușor să găsești un om cu care să bei o bere. Mi se pare de neconceput ca un om oarecare să fie mereu ținta glumelor tale.
Niciodată, dar niciodată nu îmi învăț lecția! E ca și când ai începe o frază, dar nu ai termina-o.
Îmi doream să ies din monotonia stării muribunde a ființei sinucigașe care mă acapara... însă mi-e dor. M-am schimbat. Poate prea mult.
Da, cândva eram mereu zâmbitoare, vedeam mereu jumătatea plină a paharului, dar pe urmă am devenit altcineva. Și nu după mult m-am întors la a râde și la a fi fericită. Dar îmi dau seama că omul din oglindă nu sunt eu. E o umbră îmbrăcată în materiale extravagante; negura ființei mele e definită de lumini stălucitoare. Nu sunt eu cea care sunt. Eu sunt o contradicție, iar nu un fals.
Și totuși, orice înfățișare aș lua, sunt același fals. Am eu oare un chip real? Am eu oare un zâmbet adevărat?
Îmi reneg prietenii și demonii cu o îndemânare dumnezeiască. Caut perfecțiunea uitând de oameni; Le preiau obiceiurile în încercarea de a-mi aminti de mine.
Copii. Copii sunt toți pe lângă adultul necruțător ce sălășluiește în mine. I-aș ucide pe toți. Dar Dumnezeul meu mă împiedică. Pentru că am în mine ambiție și vise. Multe vise.
Magia și Dumnezeul meu nu se prea înțeleg. De ce oare trebuie să existe un echilibru între bine și rău, între elemente, și între viață și moarte?
Dacă aș ucide un om nevinovat, aș permite oare, ca undeva, în lumea asta, să se nască Antihristul?
Nu. Pentru că nu există nevinovați.
Niciodată, dar niciodată nu îmi învăț lecția! E ca și când ai începe o frază, dar nu ai termina-o.
Îmi doream să ies din monotonia stării muribunde a ființei sinucigașe care mă acapara... însă mi-e dor. M-am schimbat. Poate prea mult.
Da, cândva eram mereu zâmbitoare, vedeam mereu jumătatea plină a paharului, dar pe urmă am devenit altcineva. Și nu după mult m-am întors la a râde și la a fi fericită. Dar îmi dau seama că omul din oglindă nu sunt eu. E o umbră îmbrăcată în materiale extravagante; negura ființei mele e definită de lumini stălucitoare. Nu sunt eu cea care sunt. Eu sunt o contradicție, iar nu un fals.
Și totuși, orice înfățișare aș lua, sunt același fals. Am eu oare un chip real? Am eu oare un zâmbet adevărat?
Îmi reneg prietenii și demonii cu o îndemânare dumnezeiască. Caut perfecțiunea uitând de oameni; Le preiau obiceiurile în încercarea de a-mi aminti de mine.
Copii. Copii sunt toți pe lângă adultul necruțător ce sălășluiește în mine. I-aș ucide pe toți. Dar Dumnezeul meu mă împiedică. Pentru că am în mine ambiție și vise. Multe vise.
Magia și Dumnezeul meu nu se prea înțeleg. De ce oare trebuie să existe un echilibru între bine și rău, între elemente, și între viață și moarte?
Dacă aș ucide un om nevinovat, aș permite oare, ca undeva, în lumea asta, să se nască Antihristul?
Nu. Pentru că nu există nevinovați.
2 mar. 2011
postez rar pentru ca...
... am inceput sa lucrez iar pentru carte. apucati-va de economisit, ca nu o vand ieftin (crappy as it may be). AM ZIS
24 feb. 2011
Metal Story
Nu, nu ma pot abtine. E vorba de o printesa (nu de Bamboo, sper) tinuta prizoniera de un dragon fioros. Situatiile difera in functie de metalist.
Tu din ce categorie faci parte?
HEAVY METAL:
The protagonist arrives on a Harley, kills the dragon, drinks a few beers and fucks the princess.
THRASH METAL:
The protagonist arrives, fights the dragon, saves the princess and fucks her.
POWER METAL:
The protagonist arrives riding a white unicorn, escapes from the dragon, saves the princess and makes love to her in an enchanted forest.
FOLK METAL:
The protagonist arrives with some friends playing accordions, violins, flutes and many more weird instruments, the dragon falls sleep (because of all the dancing). Then they all leave… without the princess.
VIKING METAL:
The protagonist arrives in a ship, kills the dragon with his mighty axe, skins the dragon and eats it, rapes the princess to death, steals her belongings and burns the castle before leaving.
DEATH METAL:
The protagonist arrives, kills the dragon, fucks the princess and kills her, fucks her again, then leaves.
BLACK METAL:
The protagonist arrives at midnight, kills the dragon and impales it in front of the castle. Then he sodomizes the princess, and drinks her blood in a ritual before killing her. Then he impales the princess next to the dragon.
GORE METAL:
The protagonist arrives, kills the dragon and spreads its guts in front of the castle, fucks the princess and kills her. Then he fucks the dead body again, slashes her belly and eats her guts. Then he fucks the carcass for the third time, burns the corpse and fucks it for the last time.
DOOM METAL:
The protagonist arrives, sees the size of the dragon and thinks he could never beat him, then he gets depressed and commits suicide. The dragon eats his body and the princess as dessert. That’s the end of the sad story.
PROGRESSIVE METAL:
The protagonist arrives with a guitar and plays a solo of 26 minutes. The dragon kills himself out of boredom. The protagonist arrives at the princess’s bedroom, plays another solo with all the techniques and tunes he learned in the last year at the conservatory. The princess escapes looking for the “HEAVY METAL” protagonist.
GLAM METAL:
The protagonist arrives, the dragon laughs at the guy’s appearance and lets him enter. He steals the princess’ make-up and tries to paint the castle in a beautiful pink color.
NU METAL:
The protagonist arrives in a run-down Honda Civic and attempts to fight the dragon but he burns to death when his moronic baggy clothes catch fire.
GRINDCORE:
The protagonist arrives, screams something completely undecipherable for about 2 minutes and then leaves.
INDUSTRIAL METAL:
The protagonist arrives wearing a greasy overcoat, makes obscene gestures towards the dragon and gets escorted out of fairy tale land by security guards.
EMOCORE:
The protagonist's mother drives the protagonist and his friends to the castle. He kills the dragon with some awesome arm-spinning and spin-kicking while his friends observe the scene with their arms crossed; then the princess laughs at the protagonists ridiculous hairstyle and the boys leave weeping.
PORNO GRIND:
The Protagonist arrives at the castle without any clothes on and grunts loudly for a few minutes. Then he fucks the dragon in every body cavity it has, kills the dragon, fucks the carcass the same way again, grunts loudly again for a few minutes, grabs the princess and fucks her in every body cavity she has, kills her and fucks her in the same way again. Then he piles up the dragon’s and princess’s remains, fucks them in every body cavity they have, grunts loudly and screams senselessly for a few minutes. Then he leaves.
POP ROCK:
The protagonist arrives in a limo. The dragon lets them in as long as they sign an autograph for its mom who is a big fan. The protagonist leaves with the princess and they get married.
GOTHIC METAL:
The protagonist arrives along with a cold wind of winter in the middle of the night, frustrates the heck out of the dragon until it dies of fear and desolation, comes to the princess and discusses how to clean make- ups without inflicting skin irritation.
METALCORE:
The protagonist swings his feet and arms about wildly, accidentally knocking the dragon out. Then he storms off in anger that someone messed up his dance routine.
PROGRESSIVE DEATH-FUSION:
The protagonist arrives at the castle aback his transvestite Soundwave replica and executes a blinding flurry of light-speed punches and kicks in time signatures the dragon cannot predict, killing it. Only seconds after her rescue, the princess is deserted by the protagonist who leaves to go record solos for a Konkhra album. Thre princess jumps out the tower window to her death out of sheer impatience; the protagonist holds Pestilence accountable.
HARDCORE:
The guy starts doing some agressive mosh pit, with the arms, like hitting somone in the floor. Then the dragon arrives to him and he hit it with a punch. He kills the dragon with that, then he goes to the princess room and he jumps into the bed and start hitting her. "Yeah girl, in mosh pit we hit people that's in the floor".
sursa necunoscuta (nu-mi mai amintesc de unde am preluat)
Tu din ce categorie faci parte?
HEAVY METAL:
The protagonist arrives on a Harley, kills the dragon, drinks a few beers and fucks the princess.
THRASH METAL:
The protagonist arrives, fights the dragon, saves the princess and fucks her.
POWER METAL:
The protagonist arrives riding a white unicorn, escapes from the dragon, saves the princess and makes love to her in an enchanted forest.
FOLK METAL:
The protagonist arrives with some friends playing accordions, violins, flutes and many more weird instruments, the dragon falls sleep (because of all the dancing). Then they all leave… without the princess.
VIKING METAL:
The protagonist arrives in a ship, kills the dragon with his mighty axe, skins the dragon and eats it, rapes the princess to death, steals her belongings and burns the castle before leaving.
DEATH METAL:
The protagonist arrives, kills the dragon, fucks the princess and kills her, fucks her again, then leaves.
BLACK METAL:
The protagonist arrives at midnight, kills the dragon and impales it in front of the castle. Then he sodomizes the princess, and drinks her blood in a ritual before killing her. Then he impales the princess next to the dragon.
GORE METAL:
The protagonist arrives, kills the dragon and spreads its guts in front of the castle, fucks the princess and kills her. Then he fucks the dead body again, slashes her belly and eats her guts. Then he fucks the carcass for the third time, burns the corpse and fucks it for the last time.
DOOM METAL:
The protagonist arrives, sees the size of the dragon and thinks he could never beat him, then he gets depressed and commits suicide. The dragon eats his body and the princess as dessert. That’s the end of the sad story.
PROGRESSIVE METAL:
The protagonist arrives with a guitar and plays a solo of 26 minutes. The dragon kills himself out of boredom. The protagonist arrives at the princess’s bedroom, plays another solo with all the techniques and tunes he learned in the last year at the conservatory. The princess escapes looking for the “HEAVY METAL” protagonist.
GLAM METAL:
The protagonist arrives, the dragon laughs at the guy’s appearance and lets him enter. He steals the princess’ make-up and tries to paint the castle in a beautiful pink color.
NU METAL:
The protagonist arrives in a run-down Honda Civic and attempts to fight the dragon but he burns to death when his moronic baggy clothes catch fire.
GRINDCORE:
The protagonist arrives, screams something completely undecipherable for about 2 minutes and then leaves.
INDUSTRIAL METAL:
The protagonist arrives wearing a greasy overcoat, makes obscene gestures towards the dragon and gets escorted out of fairy tale land by security guards.
EMOCORE:
The protagonist's mother drives the protagonist and his friends to the castle. He kills the dragon with some awesome arm-spinning and spin-kicking while his friends observe the scene with their arms crossed; then the princess laughs at the protagonists ridiculous hairstyle and the boys leave weeping.
PORNO GRIND:
The Protagonist arrives at the castle without any clothes on and grunts loudly for a few minutes. Then he fucks the dragon in every body cavity it has, kills the dragon, fucks the carcass the same way again, grunts loudly again for a few minutes, grabs the princess and fucks her in every body cavity she has, kills her and fucks her in the same way again. Then he piles up the dragon’s and princess’s remains, fucks them in every body cavity they have, grunts loudly and screams senselessly for a few minutes. Then he leaves.
POP ROCK:
The protagonist arrives in a limo. The dragon lets them in as long as they sign an autograph for its mom who is a big fan. The protagonist leaves with the princess and they get married.
GOTHIC METAL:
The protagonist arrives along with a cold wind of winter in the middle of the night, frustrates the heck out of the dragon until it dies of fear and desolation, comes to the princess and discusses how to clean make- ups without inflicting skin irritation.
METALCORE:
The protagonist swings his feet and arms about wildly, accidentally knocking the dragon out. Then he storms off in anger that someone messed up his dance routine.
PROGRESSIVE DEATH-FUSION:
The protagonist arrives at the castle aback his transvestite Soundwave replica and executes a blinding flurry of light-speed punches and kicks in time signatures the dragon cannot predict, killing it. Only seconds after her rescue, the princess is deserted by the protagonist who leaves to go record solos for a Konkhra album. Thre princess jumps out the tower window to her death out of sheer impatience; the protagonist holds Pestilence accountable.
HARDCORE:
The guy starts doing some agressive mosh pit, with the arms, like hitting somone in the floor. Then the dragon arrives to him and he hit it with a punch. He kills the dragon with that, then he goes to the princess room and he jumps into the bed and start hitting her. "Yeah girl, in mosh pit we hit people that's in the floor".
sursa necunoscuta (nu-mi mai amintesc de unde am preluat)
11 feb. 2011
Rezolutii pentru Martie
1. nu mananc carne- experimentez si protestez in acelasi timp. incearca si tu
2. ma apuc serios de Pilates- vedea-m-as
3. nu o sa mai am discutii in contradictoriu care sa depaseasca 3 minute. Dupa alea 3 minute, o sa-i dau interlocutorului dreptate, chiar daca eu am- am prostul obicei de a incepe certuri din amuzament. pare-mi-se ca pentru celalalt nu e la fel de amuzant. am avut nevoie de 3 ani ca sa trag linie.
4. nu depasesc 2 beri cand mai ies- din motivul de mai sus
5. ma apuc serios de scris- AM ZIS!
Plus: cineva a dat jos papucii care atarnau undeva deasupra strazii Buftea. De ceeee??
2. ma apuc serios de Pilates- vedea-m-as
3. nu o sa mai am discutii in contradictoriu care sa depaseasca 3 minute. Dupa alea 3 minute, o sa-i dau interlocutorului dreptate, chiar daca eu am- am prostul obicei de a incepe certuri din amuzament. pare-mi-se ca pentru celalalt nu e la fel de amuzant. am avut nevoie de 3 ani ca sa trag linie.
4. nu depasesc 2 beri cand mai ies- din motivul de mai sus
5. ma apuc serios de scris- AM ZIS!
Plus: cineva a dat jos papucii care atarnau undeva deasupra strazii Buftea. De ceeee??
9 feb. 2011
Vând urgent sentimente
Pentru ca eu m-am săturat de ele. Simțindu-le, e ca și când m-aș înfrupta din produse expirate. Mi se face greață, și, până într-un anume punct, fac tot posibilul să le evit. Mi-e milă să le arunc, dar mi-e și mai milă să le sigilez și să le așez pe un raft, lânga cutia de amintiri prăfuită.
Conștientizez puținele sentimente care există, însă aș vrea să le îmbin altfel, să simt mai puțină repulsie, să percep altfel extazul, să fiu fericită, și, dacă nu îndrăznesc prea mult, să iubesc cum n-am mai iubit.
Frigul îmi provoacă instantaneu repulsia, dar de mâine nu va mai fi așa. Voi înlocui repulsia. Sau poate o voi înlătura doar. Să simt frigul și atât.
Voi deveni victima factorilor de simț externi. Doar așa mă voi putea detașa de ce e vechi și inutil, dar încă drag, și poate așa mă voi putea adapta noilor sentimente.
Din nou, știu că sunt aceleași, și știu că poate nu voi reuși să mă obișnuiesc, dar atâta vreme cât încerc, nimeni inafară de mine nu mă poate opri.
Eu sunt cel mai mare dușman al meu.
Conștientizez puținele sentimente care există, însă aș vrea să le îmbin altfel, să simt mai puțină repulsie, să percep altfel extazul, să fiu fericită, și, dacă nu îndrăznesc prea mult, să iubesc cum n-am mai iubit.
Frigul îmi provoacă instantaneu repulsia, dar de mâine nu va mai fi așa. Voi înlocui repulsia. Sau poate o voi înlătura doar. Să simt frigul și atât.
Voi deveni victima factorilor de simț externi. Doar așa mă voi putea detașa de ce e vechi și inutil, dar încă drag, și poate așa mă voi putea adapta noilor sentimente.
Din nou, știu că sunt aceleași, și știu că poate nu voi reuși să mă obișnuiesc, dar atâta vreme cât încerc, nimeni inafară de mine nu mă poate opri.
Eu sunt cel mai mare dușman al meu.
3 feb. 2011
Dorinte de 5 bani
Ultima data am aruncat o moneda intr-o "fantana a dorintelor" dintr-un gest pur simbolic.
Nu am inteles cu adevarat semnificatia fantanii pline de bani marunti nici cand eram mica. Dar acum ma intreb cum functioneaza. Se aplica oare regula meselor de joc din cazinouri, unde pariezi mizand pe sansa reusitei? Poate; dar la alt nivel.
Fantana trebuie sa produca masini, bilete pentru vacante, sentimente, sau chiar sa aduca nenorociri cuiva.
Fantana pare sa functioneze pe principiul rugaciunii- poate sau nu sa fie ascultata. Iar daca se implineste, realizezi ca nu ti-ai dorit ceea ce trebuia, ca dorinta era incompleta, sau ca acum ai nevoie de altceva.
Nu am inteles cu adevarat semnificatia fantanii pline de bani marunti nici cand eram mica. Dar acum ma intreb cum functioneaza. Se aplica oare regula meselor de joc din cazinouri, unde pariezi mizand pe sansa reusitei? Poate; dar la alt nivel.
Fantana trebuie sa produca masini, bilete pentru vacante, sentimente, sau chiar sa aduca nenorociri cuiva.
Fantana pare sa functioneze pe principiul rugaciunii- poate sau nu sa fie ascultata. Iar daca se implineste, realizezi ca nu ti-ai dorit ceea ce trebuia, ca dorinta era incompleta, sau ca acum ai nevoie de altceva.
28 ian. 2011
27 ian. 2011
Clujul, dragul de el
Iarna nu e nici pe departe anotimpul meu preferat, dar incerc sa fac abstractie. Cum? Nu am cum.
Desi am avut parte de cateva zile insorite, in care ma bucuram tare ca vine primavara, gerul s-a intors. Si nu oricum.
Cea mai mare provocare e sa te tii, literalmente, pe picioare cand iesi din casa. Trotuarele sunt acoperite de gheata. Cel putin in anumite zone ale Clujului, mersul e o adevarata provocare.
Si ca sa nu uitam ca locuim intr-un oras supercivilizat, undeva pe Buftea, de cateva saptamani, stau atarnati de un fir electric o pereche de pantofi negri. O sa fie tare amuzant cand o cedeze siretul, si pantofii or sa pice in capul unui norocos care traverseaza printr-un loc neamenajat.
Desi am avut parte de cateva zile insorite, in care ma bucuram tare ca vine primavara, gerul s-a intors. Si nu oricum.
Cea mai mare provocare e sa te tii, literalmente, pe picioare cand iesi din casa. Trotuarele sunt acoperite de gheata. Cel putin in anumite zone ale Clujului, mersul e o adevarata provocare.
Si ca sa nu uitam ca locuim intr-un oras supercivilizat, undeva pe Buftea, de cateva saptamani, stau atarnati de un fir electric o pereche de pantofi negri. O sa fie tare amuzant cand o cedeze siretul, si pantofii or sa pice in capul unui norocos care traverseaza printr-un loc neamenajat.
24 ian. 2011
22 ian. 2011
Un an de blog
Mă simt tare obosită. Obosită și seacă. Nu din cauza amorțelii tâmpe a internetului care nu mă inspiră, ci din cauza a TOT ce mă înconjoară.
Am nevoie să mă mișc, vreau să fac ceva care să mă mobilizeze cu adevărat odată pentru totdeauna.
Școala nu îmi mai place, m-am săturat să văd aceiași studenți, și-aceiași profi, m-am săturat să nu mă pot trezi dimineața. Mi-e dor de casă. Clujul e ok, dar mă sufocă pulberea de jeg din aerul reciclat.
Mi-e tare dor să iau o cretă în mână și să înveselesc șoseaua împovărată de tiruri care transportă produse otrăvitoare. Vreau să sărut iarba de pe vârful unui deal și să aduc mulțumiri primăriilor că ne permit să ne mai bucurăm de o fărâmă de natură; să dansez pe muzica greierilor in iarba proaspăt cosită. Să fac abstracție de țânțari și să beau apă rece de izvor într-o zi toridă, undeva într-o pădurice.
Și spre seară să-mi leg sufletul prin jurământ de cel al unui copac- să mă închin lui și să-i agăț de crengi chipuri cioplite ale zeilor păgâni.
Am nevoie să mă mișc, vreau să fac ceva care să mă mobilizeze cu adevărat odată pentru totdeauna.
Școala nu îmi mai place, m-am săturat să văd aceiași studenți, și-aceiași profi, m-am săturat să nu mă pot trezi dimineața. Mi-e dor de casă. Clujul e ok, dar mă sufocă pulberea de jeg din aerul reciclat.
Mi-e tare dor să iau o cretă în mână și să înveselesc șoseaua împovărată de tiruri care transportă produse otrăvitoare. Vreau să sărut iarba de pe vârful unui deal și să aduc mulțumiri primăriilor că ne permit să ne mai bucurăm de o fărâmă de natură; să dansez pe muzica greierilor in iarba proaspăt cosită. Să fac abstracție de țânțari și să beau apă rece de izvor într-o zi toridă, undeva într-o pădurice.
Și spre seară să-mi leg sufletul prin jurământ de cel al unui copac- să mă închin lui și să-i agăț de crengi chipuri cioplite ale zeilor păgâni.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)