3 mar. 2010

camera de camin



Am gandaci in camera de camin! Parca admina mi-a intuit fobia. In 301 nu sunt.
E incredibil cat de multi pot fi la un loc. Nu am vazut in viata mea atatea specii de gandaci adunate intr-un spatiu de doar cativa metri patrati. I-am gasit plutind in cana cu cola pe care o "uitasem" pe masa cu o seara inainte. Se catara peste tot, sunt peste tot- nici nu stiu ce misuna pe mine noaptea.
Am senzaia ca sunt mai sociabili si mai prietenosi decat mine. Problema e ca nimeni din camin nu vrea sa se imprieteneasca cu asemenea creaturi. Si totusi se incapataneaza sa ramana.
In weekend am fost acasa si tata mi-a pregatit o solutie intr-o sticla. A impachetat-o in doua randuri de sacose. Cica e tare toxica. Mi-a mai zis sa nu o confund la vreo betie cu ceva tarie, dar ma gandesc ca as putea sa o dau cuiva daca ma enerveaza tare, nu?
HaHa! Eu o sa am ultimul cuvant, taraturilor! Sper ca cei ce scapa vor spune si altora povestea otravii care i-a izbit de nicaieri si altora de rangul lor, si ca nu vor mai aparea pe aici.

Sa nu mai spun de paturile care stau sa se destrame. Stau in patul de deasupra; nu mai era loc jos. Si am rau de inaltime. Ametesc doar cand ma urc pe un scaun, ca sa nu mai spun prin ce trec cand vreau sa cobor. Pe langa asta, trebuie sa sar de pe scarita. Ca asa a fost proiectat patul- sa fii nevoit sa sari si sa-i terorizezi pe aia de la 2. Off topic: cei care le-au construit nu au fost prea destepti. Bai, nu doar fotomodele stau in camin, fotomodele al caror fund chiar incape prin stramtura aia de scara.
Ma dor picioarele de la atata sarit. Salteaua pute. E o adevarata proba de foc sa schimb lenjeria de pat.

PC-ul nu-mi merge. Trebuie sa ma milogesc de Afrim sa-mi lase cateva ore laptopul lui, laptop care nu are mult pana crapa, dar e mai bine decat nimic, asa ca nu ma plang. Nici macar nu am zis ca sta sa crape. Ti s-a parut doar ca ai citit asa ceva. Incerc sa vad partea plina a paharului.

Ah, apropo de apa... Baia. Ce loc misterios si numai bun de explorat.
Toaleta e curata, nu am de ce sa ma plang. Am fost surprinsa sa vad ca stralucea. Cand stai ca tot omul si-ti faci nevoile (initial am vrut sa formulez altfel, dar nu da bine), poti admira, pe peretele din fata ta, o minunatie de poster de vre-un metru de la Avon. Si e roz. Si portocaliu. Si albastru. Si face reclama la ceva geluri de dus. De parca de geluri de dus ar duce lipsa cabina respectiva. Un odorizant ar fi mai mult decat bine venit.

Ah! Si dusul... dus e un pic prea mult spus. E o teava din care curge apa. Ma mir ca nu m-am trezit cu mortaciuni pe mine. Una din colegele de camera mi-a zis ca as face bine sa intru cu slapii la dus. Ceea ce am si facut, dupa prima experienta traumatizanta a primului dus din camin.

Dar, per total, e ok... Inca incerc sa vad partea plina a paharului.

4 comentarii: