23 iun. 2010

Weapon of mass deception
devine
Weapon of self deception
De ce? Pentru că îmi sună mai plauzibil şi mai veridic momentan. Pentru că îmi place mai mult şi pentru că e mult mai personal.



10 iun. 2010

10 zile de TIFF

A fost pentru prima data pentru mine. Pana acum vreo luna nici nu auzisem de existenta TIFF.
Primisem informatia pe grup de mult timp, si mi-am zis ca poate-oi trimite un CV, dar am tot amanat.
Si era ultima zi de inscrieri, deadline: 12 seara. Iar Magalas (Maglas defapt) imi spune pe la 11.30 sa trimit CV. Si-l trimit pe ultima suta de metri, inainte de a ma pune in pat. Ma gandeam ca nimeni nu o sa ma ia pe mine, nici macar la munca voluntara cand am experienta doar ca baby sitter.
Interviul sunt sigura ca l-am "busit". Am stat doua ore in ploaie, tunete si fulgere sa il astept pe Alex, la Casa de Cultura a Studentilor, care, ma gandesc eu, statea in casa, cu ochii in monitor, asteptand sa treaca furtuna. La interviu am spus niste enormitati de m-am mirat si eu, desi aveam totul dinainte pregatit.
Alex s-a autoproclamat "Magalas". Ah da, am cunoscut-o pe Iulia Patrauta,colega din grupa 5, pe care, la scurt timp, am botezat-o "Patrascu".
Am iesit oarecum ofticata de la interviu, nervoasa fiind pe mine insami.
Cateva zile mai tarziu insa, primesc un mail- am fost acceptata. Ah, delirul! Habar nu aveam ce era de facut, habar nu aveam defapt in ce consta TIFF-ul. Stiam doar ca eu si Alex Maglas aveam sa impartim munca.
Am fost cel mai fericit om cand am primit tricoul si bratara de voluntar. Mi-a luat doua zile pana am invatat unde e fiecare locatie in parte, si pierdeam foarte mult timp la mall, iar Alex aduna mai toate plicurile. A naibii trolee!
In saptamana asta am revenit la obiceiul de a ma trezi la 6... Bine, alarma suna la 6. In aceste 10 zile am invatat iar a socializa. Si tot nu dansez decat dupa a 5-a bere. In aceste 10 zile am cunoscut mai multa lume decat as fi crezut vreodata. Si l-am vazut pe Florin Piersic, un om de milioane, despre care as putea vorbi ore-n sir fara o clipa de respiro. Si pe Cristian Tudor Popescu l-a zarit Alex intr-o seara mergand in spatele nostru. I-am ratat pe actorii din "Zaza" insa, pentru ca nu am luat parte la ultimul chef.
Si-am trecut prin atatea...
Ne-a prins ploaia (furtuna), iar eu am plonjat pe burta intr-o ditamai balta- n-are sens sa intru acum in detalii, si mi-am uitat umbrela in fiecare locatie, caci pelerina o evitam. Lui Magalas i-a placut insa, din cate am observat. Si vesnicele tricouri negre pe care le purtam cu atata mandrie pe strada si in troleu, si bratara pe care o priveam incantata de cate ori zaream un banner.
Alex m-a urcat intr-un taxi (a se retine ca eu urasc taxiurile) intr-o noapte de betie. Si prima data i-am zis soferului sa ma duca la facultate(iote student constiincios).
La cea de-a doua mea iesire, Alex si Iulia cunoscusera lume deja- am retinut vreo doua nume si cateva chipuri. Alex Potor joined the band. Defapt, I joined the band. Si iar ne-am imbatat. Nu-mi amintesc absolut nimic din noaptea aia, decat un tip confuz si beat pe care nu am reusit a-l cunoaste...

Si doar in aceste 10 zile, orasul paru a prinde viata cu adevarat. Pentru ca se petrecea ceva cu adevarat. Pare-mi-se ca festivalul e cel mai frumos lucru care se poate intampla in Cluj. Nu tin minte ca orasul sa fi fost atat de captat de ceva, sau sa fie atat de fericit- sau poate culorile din mintea mea vedeau imprejur doar un decor subred dintr-un film ieftin inainte de festival. Oamenii ieseau din casa cu un motiv. Sa nu vorbim de noptile senine cand proiectiile din Piata Unirii erau posibile. Am apucat a vedea doar doua filme. Si mi-am promis ca nu voi rata nici macar un scurtmetraj din sectiunea "Umbre".
Doua regrete am in legatura cu TIFF:
1. nu am apucat a vedea mai multe filme
2. nu am participat la ultimul chef

Si de nu voi fi salariata la anul, voi da o noua auditie pentru rolul de voluntar TIFF. Pentru ca festivalul m-a facut sa reactionez, si mi-am revenit dintr-o lunga coma ce acum mi se pare ca nu-si avea rostul. Nu am fost voluntarul ideal, dar mi-am dat silinta, in special in diminetile de mahmureala.. ah, vesnicele dureri de cap si greturi.