susțin campania

poza preluata de aici , click pe imagine pentru marire

I'm on the list, too. De parca se putea altfel

Acolo, sub Groparu

Clujul, dragul de el

Iarna nu e nici pe departe anotimpul meu preferat, dar incerc sa fac abstractie. Cum? Nu am cum.
Desi am avut parte de cateva zile insorite, in care ma bucuram tare ca vine primavara, gerul s-a intors. Si nu oricum.
Cea mai mare provocare e sa te tii, literalmente, pe picioare cand iesi din casa. Trotuarele sunt acoperite de gheata. Cel putin in anumite zone ale Clujului, mersul e o adevarata provocare.
Si ca sa nu uitam ca locuim intr-un oras supercivilizat, undeva pe Buftea, de cateva saptamani, stau atarnati de un fir electric o pereche de pantofi negri. O sa fie tare amuzant cand o cedeze siretul, si pantofii or sa pice in capul unui norocos care traverseaza printr-un loc neamenajat.

E sesiune si ma plictisecs

Un an de blog

Mă simt tare obosită. Obosită și seacă. Nu din cauza amorțelii tâmpe a internetului care nu mă inspiră, ci din cauza a TOT ce mă înconjoară.
Am nevoie să mă mișc, vreau să fac ceva care să mă mobilizeze cu adevărat odată pentru totdeauna.
Școala nu îmi mai place, m-am săturat să văd aceiași studenți, și-aceiași profi, m-am săturat să nu mă pot trezi dimineața. Mi-e dor de casă. Clujul e ok, dar mă sufocă pulberea de jeg din aerul reciclat.
Mi-e tare dor să iau o cretă în mână și să înveselesc șoseaua împovărată de tiruri care transportă produse otrăvitoare. Vreau să sărut iarba de pe vârful unui deal și să aduc mulțumiri primăriilor că ne permit să ne mai bucurăm de o fărâmă de natură; să dansez pe muzica greierilor in iarba proaspăt cosită. Să fac abstracție de țânțari și să beau apă rece de izvor într-o zi toridă, undeva într-o pădurice.
Și spre seară să-mi leg sufletul prin jurământ de cel al unui copac- să mă închin lui și să-i agăț de crengi chipuri cioplite ale zeilor păgâni.