Rascolind printre amintiri in noptile fara somn, ma surprind deseori srtambandu-ma, inchizand ochii si intorcand capul, intr-o incercare nereusita de a uita si sterge evenimente. Ma rusinez si-mi doresc sa nu fi spus anumite lucruri niciodata, iar faptele sa fi ramas pe veci ganduri.
Si totusi, daca stau sa ma gandesc mai bine, imi dau seama ca am luat multe decizii bune, si ca trecutul meu nu e un taram putrezit in totalitate.
Fapte si oameni voi uita intr-un final, insa doar pentru a face loc altor amintiri neplacute. Ce e bun va ramane pe veci, si poate, candva, va lua locul a tot ce este rau in mine.
Nu ma gandesc la o purificare, ci mai degraba la o resuscitare. Spirituala si morala. Am fost nevoita sa aleg intre prieteni, si-am ramas cu amintiri dureroase, regrete si o sila fata de nevoia de a fi partinitor intr-o societate care cultiva increderea.
Dar nu conteaza. In mine, totul se regenereaza. Chiar daca te voi pierde, te voi inlocui, iar cand voi muri, ma voi naste din nou. Mai fericita.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu