Deşi am groază de gândaci, insecte, viermi, etc, trebuie să recunosc că îmi doresc tare mult aşa ceva. Nu ca animal de companie (pe de o parte mă tem să nu mă atace), ci mai mult ca... partener de joacă pentru câteva minute. Am dat peste una anul trecut când mergeam spre casă. Era în mijlocul drumului, şi mi-era groază să nu o calce cineva, mai ales că părea rănită.
Pe de o parte terifiată, şi pe de alta fascinată, am apucat insecta de un picior. Nu a decurs totul conform planului, şi asta din cauza fricii mele copilăreşti. Nu ştiu dacă insecta plănuia să mă atace- cel mai probabil da, dar s-a repezit la degetul meu. lucru care m-a împiedicat să o mut lin din drumul pietruit.
Am reacţionat prompt, cu ţipătul şi expresia de rigoare, şi am azvârlit-o în iarbă. Mi-a părut rău imediat, dar nu o puteam lăsa unde era.
Sper ca data viitoare să fiu echipată corespunzător unei întâlniri cu o creatură atât de brutală. Mi se par pur şi simplu adorabile.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu