changes

Nu mi-am mai simţit de mult sângele curgându-mi prin vene. Simt doar o furnicătură neplăcută uneori la încheietura mâinii drepte care persistă minute întregi. Mă gândesc că doar o lamă ascuţită mă poate scăpa de acest disconfort.
Legăturile de sânge nu mai înseamnă nimic pentru mine din moment ce inima mea nu mai pulsează strop de sânge viu. Tot ce am în mine e mort, sunt pe cale de a deveni un cadavru viu.
Nu pot schimba nimic din rutina ce mă poartă suav spre o moarte lentă şi dureroasă.
Cândva îmi doream să mă răzbun. Dar de ce acum şi nu atunci? Pentru că îmi place să mă întorc în trecut, dar mai ales pentru că am nevoie de el. Aş fi putut să spun atunci ce aveam de spus, dar am ales să mai amân puţin. Am aşteptat însă prea mult, şi m-am otrăvit cu propriul venin. Răul s-a întors asupra mea înainte să apuc a-l elibera.
Aş vrea să nu mai şcrâşnesc din dinţi, ci să zbier, după care totul va fi bine; Totul va fi cum a fost înainte de a-i cunoaşte pe oameni aşa cum sunt ei.