what a girl wants

Translate

Timpul pare sa se incapataneze sa ma tina prizoniera in trecut. Ceata uitarii nu imi invaluie inima. Cu un sadism de neinchipuit, neinduratoarea soarta continua sa mi te scoata in cale la fiecare pas, cu fiecare gand, in fiecare rand.

Acest personaj teribil, "Prince Charming", nu exista decat in mintile bolnave ale oamenilor fara capatai, care au incercat sa materializeze in mintile copilelor naive, imaginea frenetica a unui barbat frumos- idealul oricarei fete de la tara, care ajunge, cativa ani mai tarziu, "muierea" unui argat betiv, care o bate, care nu vede in ochii ei sensibilitatea si gingasia unei femei care tanjeste dupa o imbratisare calda. Caci oricat de frumos ar fi fost candva acest barbat in mintea ei, femeia isi da seama ca nu ii poate oferi protectie, o conversatie placuta, sau caldura unui camin.
La naiba cu frumuseatea! Dar cum si-ar putea da seama de asta o minte neantrenata, in care a fost implementata doar dorinta de a gasi cel mai frumos mascul?

Dar situatiile difera. Chiar si atunci cand stii ce vrei, cand ti-ai facut o idee despre cum ar trebui sa arate Fat-Frumos, poti intr-o buna zi sa dai peste cineva care nu se potriveste nicicum imaginii din mintea ta. Dar iti dai seama ca te face fericita, si ca el e cel ce-ti poate oferi ce voiai. Asta e happy-end-ul tau.

Dar ce se intampla cand dezvolti o obsesie pentru idealul tau? Cand ti-ai cunoscut printul, dar lucrurile au mers prost? Ajungi sa ratacesti ca o naluca prin itele mintii tale. Nimic nu mai are sens. Nu mai esti atenta la cei din jur, nici macar nu observi sansa pe care o primesti, sansa de a o lua de la inceput. Pentru ca nu iti mai pasa.
Credeai ca ai fost totul pentru acea fiinta, dar nu a fost asa. Dar incerci sa te convingi ca ai fost macar ceva, nu un nimic. Stii ca nu ai fost un nimic.
Refuzi sa iti primesti finalul fericit alaturi de altcineva. Te incapatanezi sa bati pasul pe loc. Cauti un vinovat. Dai vina pe soarta nepasatoare, pe un Dumnezeu sadic, pe norocul tau neprielnic. Iei vina asupra ta. Plangi. Crezi ca iti poti cumpara fericirea, dar iti dai seama ca iti cumperi defapt un sentiment care inteteste durerea. Scrii- creezi un personaj care sa indure tot ce ai indurat tu, speri sa ii poti pasa durerea ta, sa nu mai fi nevoita sa induri tu, dar nu reusesti decat sa provoci durere unui prieten imaginar.
Astepti. Speri ca ceva sa se schimbe. Incerci sa schimbi ceva, dar de fiecare data primesti o palma. Decizi ca vrei sa pui capat durerii, dar nu poti. Exista un vinovat; exista mai multi. Odata cu trecerea timpului, te transformi intr-o epava. Realizezi ca povestile de iubire nu exista cu adevarat decat in romane. Ah, prin cate incercari au trecut si acele personaje pentru dreptul lor de a fi impreuna... Dar suferinta lor se termina 200 de pagini mai tarziu, cateva ore in care tin cititorul intr-un suspans teribil.
Daca cineva mi-ar citi povestea, ar imbatrini odata cu rasfoirea paginilor, iar eu, odata cu cititorul, caci imi pare ca cele 200 de pagini se tot inmultesc.

Va dau voie sa imi scrieti voi finalul, ucideti-mi personajul sau faceti-l fericit, dar haideti sa terminam odata cu povestea asta.