26 feb. 2010
good old times
Aseara m-am imbatat cu Flori... asa, de dragul vremurilor bune, ca nu ne-am mai vazut de secole. Acum stam in acelasi camin. ha ha!
Mi-am dat seama cat de dor imi era de perioada 2006-2007, anul nostru de glorie. Mi-am dat seama de ce tanjea sufletul meu dupa micul oras de provincie, de ce simteam cum un sentiment ciudat imi amortea tot corpul de cate ori mergeam acolo. Nu era emotia revederii liceului din care, vreme de 4 ani, am incercat necontenit sa evadez.
Sufletul meu tanjea defapt dupa atmosfera acelor vremuri, dupa grupul de prieteni, care, la anu' sper sa se reintregeasca. Imi e dor de cuib, imi e dor de seara in care ne-au ingramadit jandarmii intr-un beci, imi e dor de zilele cand ajungeam, inexplicabil, moarta de beata acasa.
Am ascultat punk-rock aseara. De mult nu m-am mai simtit atat de bine.
Pe-a 10-a a fost intr-adevar frumos- cel mai frumos. Aveam tot ce mi-as fi putut dori: prieteni buni, un suflet care ma iubea, probleme, buna dispozitie. Sufletul meu era pur, eram fericita.
Apoi a inceput decaderea, am pierdut multe, si eu am fost singura vinovata. Credeam ca Universul conlcura cu mine, ca eu si Dumnezeu suntem prieteni, ca nimic nu poate merge prost. Dar totul a mers prost. Din ce in ce mai prost. Unii imi cunosc toata povestea, unii o infima parte, dar nimeni nu imi poate impartasi frustrarea, umarul nimanui nu e suficient de bun pentru a putea plange pe el.
Sunt singura care ma poate ajuta, nimeni altcineva nu ma va scoate din starea asta de melancolie.
Mi-e dor de profa de franca, mi-e dor de cafeaua de dimineata, mi-e dor de Coc care ne eticheta drept esecuri educationale ale colegiului, mi-e dor de Bonnie, mi-e dor sa merg dimineata sa il trezesc pe Dani, mi-e dor de tot ce am pierdut atunci datorita nesabuintei.
Mi-e dor sa ma cert cu colegii, mi-e dor de toate diminetile cand ajungeam bine dispusa la scoala, dansand si cantand, imi e dor de colegii care se cruceau cand le povesteam cate ceva tipic mie. Mi-e dor de cine eram atunci. Mi-e dor de Sorina, mi-e dor de fetele din ultima banca, mi-e dor sa stau ingramadita cu unele in cabina din baie fumand, mi-e dor de "iona meee". Nu am mai facut demult o cheta.
Mi-e dor de certurile cu mama, am fost cu adevarat o pacoste.
Mi-e dor de iesirea noastra in verde, cand m-am imbatat, si ceilalti s-au vazut nevoiti sa ma care. Cand am pierdut trenu' de 5, si, moarta de beata, m-am asezat turceste langa linia ferata: "Eu nu ma misc de aici pana nu imi dati telefonul".
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
viata noastra este un constant joc de noroc...tot timpul pierdem ceva..dar cashtigam altceva in schimb...in drumul nostru vedem multe chipuri dar doar cateva din ele sunt menite sa ramana in sufletul nostru si alaturi de noi pentru o viata... liceul a insemnat pentru fiecare din noi un moment important...pentru cei mai multi din noi momentul in care ne'am "razvratit" si personalitatea noastra a inceput sa se contureze...dar mai ales a fost un moment in care sau legat noi prietenii.
RăspundețiȘtergereDin nefericire acum draga mea ai ajuns la un alt prag care desi acum tzi se pare extrem d greu de depasit t asigur k peste catziva anishori o sa lacrimezi cu gandul la momentele din camin in care postareai o tigara cu colega de camera...sau de examenele kre tzi s pareau de netrecut...dar sh de chefurile studenteshti care dureaza cate o saptamana:))
Imi place postarea, asta-i cea mai buna. Ii foarte tare, trebuie sa ma gandesc sa scriu si io pe tema asta. Desi ar fi extrem de multe de acoperit si-s convins ca nu as scrie tot. Mai baga postari cum ii asta.
RăspundețiȘtergere