24 feb. 2010
cuiva special
De curand ai lasat o cearta absurda sa-ti distruga o prietenie importanta. Nu poti sa spui ca nu regreti.
Pierderea unui prieten drag e ceva iremediabil. Ajungem sa regretam, si oricat am vrea, nu mai putem schimba nimic. Mai ales cand niste maruntisuri au provocat ruptura. De asta trebuie sa invatam sa facem compromisuri, sa lasam sa treaca de la noi, daca avem certitudinea ca prietenia asta chiar merita.
E dureros sa pierzi increderea unui om care parea sa fie singurul pe care mai puteai conta, singurul care ti-ar fi raspuns la orice ora din zi si noapte, care ar fi ascultat toate problemele minore care te macinau, care te-ar fi tachinat in gluma, si care, la randul lui, iti impartasea din experienta sa de viata doar pentru a te putea ajuta sa iti alegi facultatea, prietenii. Dar pe care nu l-ai ascultat atunci cand a trebuit, desi constientizai gravitatea situatiei asupra careia iti atragea atentia. Ai vrut sa faci ceva in felul tau, iar el isi pierdea rabdarea.
Tu nu ii mai raspundeai la telefon si mesaje din diverse motive, iar el intelege ce se petrece. Poate stie ca tu nu vrei sa il pierzi, si te avertizeaza, dar intr-un mod brutal. Tu te enervezi. Intr-un moment de nebunie, decizi ca asta a fost tot.
Cand incepi sa regreti, e deja prea tarziu. Te gandesti ca e prea tarziu, si, poate din orgoliu, sau poate din cauza remuscarilor, decizi sa lasi lucrurile asa cum sunt. Un telefon ar putea genera mai multa vina, te gandesti ca el ti-ar putea arunca vorbe urate. Dar nu iti mai pasa daca micul vostru secret mai ramane sau nu un secret, ai vrea doar sa iesiti la o cafea, sa vorbiti, si la despartire sa fii fericita ca ai recastigat un prieten adevarat; un prieten caruia i-a pasat prea mult de tine, iar in tot timpul asta ai fost prea proasta sa ii multumesti. L-ai apreciat mai mult decat ar crede el, dar pentru ca nu ai fost in stare sa patrunzi in lumea lui, sa ajungi la el , nu ai fost capabila sa iti exprimi cu adevarat admiratia.
Poate crede ca l-ai folosit, poate crede ca l-ai desconsiderat, pe cand tu nu puteai decat sa il asculti fascinata, si singurul feedback era zambetul tau umil, care te facea sa pari defapt proasta.
I-ai spus asta. Te-a luat peste picior, dar nu te-ai suparat. Ce altceva putea sa faca? Dar dupa reactia asta, ti-a vorbit atat de frumos, ti-a ridicat moralul, te-a facut sa te simti mai bine in legatura cu tine, si tu ai crezut, pentru ca ai vrut sa crezi. Stii ca el avea incredere in tine, credea ca poti face ceva cu viata ta, si cu fiecare cuvant al sau, tu prindeai din ce in ce mai mult curaj, si erai hotarata sa faci ceva.
Dar nu ai facut nimic. Regreti, ai vrea sa ii dai un telefon, dar ceva te opreste...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu