15 mar. 2010

o lume minunata



Nimeni nu da doi lei pe intentiile tale bune. Orice gest e interpretat gresit, orice vorba e considerata insult, orice fapta nu e nimic altceva decat un cutit infipt in inima.
Prietenii sunt relativi. Te abandoneaza cand te astepti mai putin; Poate nu stii sa iti alegi prietenii. Certurile cu familia sunt, in sinea lor, prostesti, dar isi lasa amprenta murdara pe iubirea pentru ei. Oamenii te injura pe troleu fara motiv anume. Iar tu taci; Nu stii de ce, dar taci. Si acumulezi in tine atata negativism, incat pana si o floare ti se pare un gunoi.
Mi-e dor de copilarie, de singurul om care imi iubea zambetul. In mai se vor implini 16 ani de atunci.
Inca incerc sa pretuiesc ce am, pentru ca nu vreau sa ma cufund in tacere deplina, dar imi vine greu deja sa ingramadesc atatea sentimente urate in mine, sa intorc si celalalt obraz la nesfarsit, sa accept ceea ce se intampla cu adevarat in jurul meu, decazand din ce in ce mai mult.
Visele devin un drog de care am din ce in ce mai multa nevoie. Nu am nevoie de nimic mai mult. Doar de vise.
Ma intorc la Dumnezeu de fiecare data, cu coada intre picioare. Credeam ca ma ignora, dar mi-am dat seama ca nu are timp sa se ocupe de mine atat cat as avea nevoie. Incerc sa am rabdare pana isi aminteste iar de mine. Probabil voi fi sarit deja in prapastie cand isi va da seama ca a uitat sa faca ceva.
Depind de altii. Nu pot face nimic de una singura. De asta am nevoie de oameni. Eu sunt neputincioasa de una singura. Am nevoie ca cineva sa-mi schimbe becul, am nevoie ca cineva sa ma ajute cu bagajele, am nevoie ca cineva sa traga de mine sa fac curatenie, si-am nevoie ca cineva sa ma imbratiseze din cand in cand.
Vreau sa cred ca mai exista iubire, ca mai exista bucurie, ca mai exista virtute.
Ca lumea cunoaste si alte notiuni inafara de brutalitate, cruzime, teroare, si laba.
Poate va veni candva ziua cand voi decide sa spun ce vreau sa spun de atata vreme, dar demonii mei nu sunt inca pregatiti sa plece.
Mama imi spune mereu: "fiecare lucru la vremea lui". Asa ca am tot asteptat. Si voi mai astepta mult, pana cand planetele se vor alinia in asa fel incat sa am si eu parte de o zi favorabila. Dar cred ca asta se intampla o data la cativa ani. Ultima zi minunata a fost prin 2007, aprilie, sau poate iunie... Da, 2007 a fost un an reusit.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu