bad day

Translate

N-am mai avut de mult o zi ca asta. Parca mi se facuse dor.
Ziua a inceput cum nu se putea mai bine. M-am trezit pe la 7.30, cand colega de camera exclama: "Ui'ca ninge!". Raspunsul meu, evident, interiorizat, a fost "Baga-mi-as." "Baga-mi-as" nu neaparat pentru modul brutal in care am fost trezita (eu am rugat-o sa ma trezeasca, nu am ce comenta), dar mai ales pentru ca ningea. Cum? De ce? Nu pe bune, de ce?
Stiam ca azi aveam sa merg acasa, si m-am trezit. Se pare ca nu sunt in stare sa ma trezesc sa merg si pe la facultate din cand in cand, dar pentru a merge acasa, sunt in stare de orice.

Imi las capul pe perna, dar nu indraznesc sa zabovesc mai mult de cateva secunde, de teama sa nu adorm iar. Ma ridic... Ceva nu e bine. Parca mi-ar fi amortit spatele. Ma dau jos din pat. Ah, ce departe pare pardoseala! Ma doare spatele de mor. Incerc sa ma indrept- nicio sansa. Le dau "Neata" la fete, dupa care ma bag la dus. Oricat de calda as fi dat-o, apa tot rece venea.
Ma priveam in oglinda din baie, si am resimtit oboseala trezirii la ora 6, pe-a 12-a. Cand stateam, pe jumatate adormita, in fata oglinzii, tencuindu-mi temeinic fata. Doar ca, in loc sa fiu in comfortul casei mele, ma aflam intr-o baie jegoasa, folosita de 7 persoane, in fata unei oglinzi manjite. Si-mi era atat de somn. Nu m-am mai trezit de mult la ora asta...
La vreo cateva minute dupa dus, imi dau seama cat de teribil de sete mi-era. Nu pot cobora cu parul ud. Gatul mi-era uscat, spatele ma durea pana la moarte si-napoi, si ma ia si greata. Ma tarai inapoi in pat. Mai nou trebuie sa depun un efort extraordinar cand urc in pat. Respir greu, mi-e cald, mi-e frig, mi-e sete.
Cu greu, ma decid ca trebuie sa merg sa cumpar apa. Ma clatin pe picioare de parca as merge pe picioroange, si nici nu vad bine.

Observatie! Nu am consumat nimic aseara!

Mi-am pus eu o caciula in cap si gluga de la hanorac, dar sensibilitatea la frig e ridicata, si nu cred ca ii pasa cuiva daca purtam o caciula sau mai multe. Oricum, maine o sa stau in pat cu febra.

Trenul era la 11.20. Imi pregatesc eu un bagaj, imi pun si-o carte sa citesc pe tren, imi iau cheia de la camera, etc, si plec. Si uit doua lucruri esentiale. Da' nu ma intorc din drum, ca aduce ghinion, si eram oricum aproape de statie.
In statie, 30-ul. Nu am mai stat eu sa ma gandesc ce sa fac (asta nu e o noutate), si sar in el.
Am vazut cate ceva din "The Secret". Zice ca daca iti doresti ceva cu adevarat, si daca te concentrezi pe chestia aia heart&mind, se implineste. Eu mi-am dorit sa nu fie control. Si nu a fost. Ca trebuia sa se intample si ceva bun azi, altfel imi taiam venele.
Cobor la Regionala, trebuia sa trec pe la sor-mea inainte sa merg la gara. Era un viscol infernal si un frig teribil... Si eu in haina de piele, ca geaca abia am asteptat sa o las la tara, sa nu o mai vad. Ca ma gandeam ca vine primavara.

Defapt, eu sunt blonda, nu satena. Se zice ca nu conteaza cum esti, ci cum te simti in interior... Sau asa ceva. Ati prins ideea, per total.

Ma tarai si pana la shop, astept sa termine fata cu clientii, ma mai bucur si eu de 5 minute de caldura... Vine, vorbim, ma vede palida... Mai ca nu ma ia la suturi in mijlocul shopului pe motiv ca iar n-am grija de mine. Dupa aceasta conversatie, o iau din loc, o pornesc spre gara.
Sa iau troleul? Neah.. Sa iau taxi? Neah.. O iau pe jos, sa ma bucur de peisaj. Dupa ce o cotesc pe Horea, imi vine sa ma iau de cap. Dar mi-era lene sa ma intorc la Sora sa iau taxi. Cred ca aratam ca o alienata cu bagajul ala dupa mine, toata ninsa, cu zapada topita curgandu-mi de pe parul ud, pe fata.

Stau la semafor. Ma stropeste o masina. Ingan cateva injuraturi. Intr-un final, intrezaresc gara. Victorie! Imi iau biletul, ies la o tigara, ca stiam ca e devreme, ma intorc in sala (nu aia de asteptare, ca am auzit ca pute), ma uit la ceas. 10! "Baga-mi-as!"

Stau ce stau, vine unu' la mine sa ii dau bani. Putea a alcool. Ii zic ca n-am. De la chipul acela care cersea un strop de mila (in cazul nostru 1 leu sau mai mult), ma trezesc cu o privire rautacioasa, uracioasa si tipu' pleaca. Mi-a urat ceva de bine, dar n-am auzit, ca in casti imi urla Alexi Laiho.

Ma mai invart eu prin gara, si cu mare greu se face 11 fara 10. Ies la tigara, si-mi zic ca nu mai intru, cat de frig putea fi afara? Spatele deja ma termina psihic, mai ales ca am stat si in picioare. Imi termin tigara (mainile imi erau deja crapate de la frig), ma duc pe peron... Plin ochi de oameni. Ma gandesc ca ar fi mai bine sa imi schimb biletul de clasa a II-a, cu unul de-a I-a. Dar nu, ca Batman.

Apare intr-un tarziu si trenul. Bineinteles, ca in dreptul meu a oprit locomotiva, de ce oare ma asteptasem la altceva? Pana sa ajung eu la vagoane, sa urc in tren, toata lumea se impinge, toata lumea incearca sa urce.. Urc si eu intr-un final. Trenul, plin ochi. M-am plimbat peste tot. Era tren cu etaj. Nici macar un nenorocit de loc. Ajung intr-un final sa sed pe un calorifer langa geam, aproape de usa. Pe bancheta de langa, un nene. Duhnea a alcool. "Baga-mi-as".

La fiecare statie, erau deschise usile, de unii, de altii, de ambele parti ale trenului. Si erau de-alea late... Spatele meu urla de durere. Caloriferul incepea sa ma arda. Stateam foarte incomod. Ma gandesc ca as putea sa imi ridic si picioarele pe calorifer, macar as sta cat de cat mai bine. Chiar in momentul acela, cand uitasem cat de lin cirucula trenurile pe la noi, o zgaltaiala. De picat, n-am picat, dar m-am manifestat cat am stiut eu de frumos, astfel ca ceilalti au avut de ce rade minute bune.
Caloriferul ma ardea din ce in ce mai tare. Vad, pe partea cealalta, tot la un calorifer, unu' oarecare, care se tot foieste, ceva nu-i bine, parca-l arde prea tare. Ranjesc. Eu sunt incapatanta de felul meu, vorba aia: nici de-a dracului nu m-am miscat de acolo.
Si stau asa pana la Dej, unde se da jos mai multa lume. Gasesc loc liber... in spatele unuia care putea a transpiratie, dar macar stateam si eu ca tot omu'. Sau cel putin asta credeam. Eram tot langa usa, dar pe moment, nu mi-a pasat. Si vine controlorul, si deschide, si tranteste, si ma zguduie, si face curent.

In fine, trebuia sa schimb la Beclean, ca trenul respectiv o lua spre Bistrita. Treaba e ca stateam la geam, pe partea pe care nu erau garile, doar campiile.
Si merg eu ce merg, si ceva nu mi se pare in regula. Ajung prin ceva gara, stau, ma minunez, poate nu tin eu minte gara. Poate la urmatoarea o fi Becleanul. Vine controlorul a n-a oara, si-mi cere biletul. Se uita la mine, probabil si la culoarea parului meu, isi da seama ca e vopsit, si-mi zice ca am trecut de Beclean, dar nu de mult. "Baga-mi-as."
Cobor la urmatoarea statie.. o sun pe mama. Mama, ca orice mama, mai ca nu ma baga in origini.

Stau, ma mai invart prin gara, imi fumez ultima tigara, mai dardai putin, mai admir peisajul, cand, in sfarsit, vine cineva dupa mine.

Am ajuns acasa intreaga, cu durerea de spate, si cred ca m-a prins iar curentul, i-am cerut scuze mamei ca m-a facut asa blonda. Si-am binecuvantat ziua asta asa cum trebuie, cu injuraturile de rigoare, si cu o usa trantita (ca imi place mie sa trantesc usi).

LATER EDIT: vad ca imi tot pica netu'... dar serios, imi ajung toate astea pentru azi..

regards,
regina gafelor