Câteodată trebuie să vedem şi jumătatea plină a paharului, altfel viaţa nu mai are farmec; carnavalul decepţiei s-ar frânge în culori triste şi clovni înspăimântători.
Sora mea se căsătoreşte. Sunt fericită să văd un om împlinit, un om care îşi vede visul devenit realitate. Am învăţat că doar clipa contează, că de trecut trebuie să te debarasezi, iar viitorul e mult prea nesigur. Oamenii trebuie să fie fericiţi aici şi acum. Cât de orbi sunt unii! Fericirea stă chiar în faţa lor, dar ei se încăpăţânează să stea în propria mocirlă de durere.
Urări? Le doresc amândurora ce îmi doresc mie şi întregii lumi. În primul rând, fericire- pentru că, odată ce eşti fericit, eşti un om care gândeşte sănătos şi constructiv.
Victor va avea un copil. Nu pot decât să îmi imaginez cât de minunat poate fi să îţi ţii pruncul în braţe, sau cât de etern e momentul în care îţi prinde degetul într-o strânsoare puternică pentru a crea o legătură. Visele devin realitate. Va avea o fetiţă, exact cum şi-a dorit. Tare aş vrea să îl văd pe tipul sobru din spatele biroului hlizindu-se în fel şi chip pentru a-şi face fetiţa să râdă.
Nu le prea am cu exprimarea în cuvinte frumoase sau urări de bine, însă îmi îndrept gândurile curate spre aceşti oameni în speranţa că vor înţelege bunele mele intenţii din această încercare stângace. Totul are un început, orice eşec merită o a doua şansă, şi orice inimă trebuie să înveţe să pulseze din nou, mai devreme sau mai târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu