10 zile de TIFF

A fost pentru prima data pentru mine. Pana acum vreo luna nici nu auzisem de existenta TIFF.
Primisem informatia pe grup de mult timp, si mi-am zis ca poate-oi trimite un CV, dar am tot amanat.
Si era ultima zi de inscrieri, deadline: 12 seara. Iar Magalas (Maglas defapt) imi spune pe la 11.30 sa trimit CV. Si-l trimit pe ultima suta de metri, inainte de a ma pune in pat. Ma gandeam ca nimeni nu o sa ma ia pe mine, nici macar la munca voluntara cand am experienta doar ca baby sitter.
Interviul sunt sigura ca l-am "busit". Am stat doua ore in ploaie, tunete si fulgere sa il astept pe Alex, la Casa de Cultura a Studentilor, care, ma gandesc eu, statea in casa, cu ochii in monitor, asteptand sa treaca furtuna. La interviu am spus niste enormitati de m-am mirat si eu, desi aveam totul dinainte pregatit.
Alex s-a autoproclamat "Magalas". Ah da, am cunoscut-o pe Iulia Patrauta,colega din grupa 5, pe care, la scurt timp, am botezat-o "Patrascu".
Am iesit oarecum ofticata de la interviu, nervoasa fiind pe mine insami.
Cateva zile mai tarziu insa, primesc un mail- am fost acceptata. Ah, delirul! Habar nu aveam ce era de facut, habar nu aveam defapt in ce consta TIFF-ul. Stiam doar ca eu si Alex Maglas aveam sa impartim munca.
Am fost cel mai fericit om cand am primit tricoul si bratara de voluntar. Mi-a luat doua zile pana am invatat unde e fiecare locatie in parte, si pierdeam foarte mult timp la mall, iar Alex aduna mai toate plicurile. A naibii trolee!
In saptamana asta am revenit la obiceiul de a ma trezi la 6... Bine, alarma suna la 6. In aceste 10 zile am invatat iar a socializa. Si tot nu dansez decat dupa a 5-a bere. In aceste 10 zile am cunoscut mai multa lume decat as fi crezut vreodata. Si l-am vazut pe Florin Piersic, un om de milioane, despre care as putea vorbi ore-n sir fara o clipa de respiro. Si pe Cristian Tudor Popescu l-a zarit Alex intr-o seara mergand in spatele nostru. I-am ratat pe actorii din "Zaza" insa, pentru ca nu am luat parte la ultimul chef.
Si-am trecut prin atatea...
Ne-a prins ploaia (furtuna), iar eu am plonjat pe burta intr-o ditamai balta- n-are sens sa intru acum in detalii, si mi-am uitat umbrela in fiecare locatie, caci pelerina o evitam. Lui Magalas i-a placut insa, din cate am observat. Si vesnicele tricouri negre pe care le purtam cu atata mandrie pe strada si in troleu, si bratara pe care o priveam incantata de cate ori zaream un banner.
Alex m-a urcat intr-un taxi (a se retine ca eu urasc taxiurile) intr-o noapte de betie. Si prima data i-am zis soferului sa ma duca la facultate(iote student constiincios).
La cea de-a doua mea iesire, Alex si Iulia cunoscusera lume deja- am retinut vreo doua nume si cateva chipuri. Alex Potor joined the band. Defapt, I joined the band. Si iar ne-am imbatat. Nu-mi amintesc absolut nimic din noaptea aia, decat un tip confuz si beat pe care nu am reusit a-l cunoaste...

Si doar in aceste 10 zile, orasul paru a prinde viata cu adevarat. Pentru ca se petrecea ceva cu adevarat. Pare-mi-se ca festivalul e cel mai frumos lucru care se poate intampla in Cluj. Nu tin minte ca orasul sa fi fost atat de captat de ceva, sau sa fie atat de fericit- sau poate culorile din mintea mea vedeau imprejur doar un decor subred dintr-un film ieftin inainte de festival. Oamenii ieseau din casa cu un motiv. Sa nu vorbim de noptile senine cand proiectiile din Piata Unirii erau posibile. Am apucat a vedea doar doua filme. Si mi-am promis ca nu voi rata nici macar un scurtmetraj din sectiunea "Umbre".
Doua regrete am in legatura cu TIFF:
1. nu am apucat a vedea mai multe filme
2. nu am participat la ultimul chef

Si de nu voi fi salariata la anul, voi da o noua auditie pentru rolul de voluntar TIFF. Pentru ca festivalul m-a facut sa reactionez, si mi-am revenit dintr-o lunga coma ce acum mi se pare ca nu-si avea rostul. Nu am fost voluntarul ideal, dar mi-am dat silinta, in special in diminetile de mahmureala.. ah, vesnicele dureri de cap si greturi.