Vând urgent sentimente

Pentru ca eu m-am săturat de ele. Simțindu-le, e ca și când m-aș înfrupta din produse expirate. Mi se face greață, și, până într-un anume punct, fac tot posibilul să le evit. Mi-e milă să le arunc, dar mi-e și mai milă să le sigilez și să le așez pe un raft, lânga cutia de amintiri prăfuită.
Conștientizez puținele sentimente care există, însă aș vrea să le îmbin altfel, să simt mai puțină repulsie, să percep altfel extazul, să fiu fericită, și, dacă nu îndrăznesc prea mult, să iubesc cum n-am mai iubit.
Frigul îmi provoacă instantaneu repulsia, dar de mâine nu va mai fi așa. Voi înlocui repulsia. Sau poate o voi înlătura doar. Să simt frigul și atât.
Voi deveni victima factorilor de simț externi. Doar așa mă voi putea detașa de ce e vechi și inutil, dar încă drag, și poate așa mă voi putea adapta noilor sentimente.
Din nou, știu că sunt aceleași, și știu că poate nu voi reuși să mă obișnuiesc, dar atâta vreme cât încerc, nimeni inafară de mine nu mă poate opri.
Eu sunt cel mai mare dușman al meu.

Dorinte de 5 bani

Ultima data am aruncat o moneda intr-o "fantana a dorintelor" dintr-un gest pur simbolic.
Nu am inteles cu adevarat semnificatia fantanii pline de bani marunti nici cand eram mica. Dar acum ma intreb cum functioneaza. Se aplica oare regula meselor de joc din cazinouri, unde pariezi mizand pe sansa reusitei? Poate; dar la alt nivel.
Fantana trebuie sa produca masini, bilete pentru vacante, sentimente, sau chiar sa aduca nenorociri cuiva.
Fantana pare sa functioneze pe principiul rugaciunii- poate sau nu sa fie ascultata. Iar daca se implineste, realizezi ca nu ti-ai dorit ceea ce trebuia, ca dorinta era incompleta, sau ca acum ai nevoie de altceva.

susțin campania

poza preluata de aici , click pe imagine pentru marire

I'm on the list, too. De parca se putea altfel

Acolo, sub Groparu

Clujul, dragul de el

Iarna nu e nici pe departe anotimpul meu preferat, dar incerc sa fac abstractie. Cum? Nu am cum.
Desi am avut parte de cateva zile insorite, in care ma bucuram tare ca vine primavara, gerul s-a intors. Si nu oricum.
Cea mai mare provocare e sa te tii, literalmente, pe picioare cand iesi din casa. Trotuarele sunt acoperite de gheata. Cel putin in anumite zone ale Clujului, mersul e o adevarata provocare.
Si ca sa nu uitam ca locuim intr-un oras supercivilizat, undeva pe Buftea, de cateva saptamani, stau atarnati de un fir electric o pereche de pantofi negri. O sa fie tare amuzant cand o cedeze siretul, si pantofii or sa pice in capul unui norocos care traverseaza printr-un loc neamenajat.

E sesiune si ma plictisecs

Un an de blog

Mă simt tare obosită. Obosită și seacă. Nu din cauza amorțelii tâmpe a internetului care nu mă inspiră, ci din cauza a TOT ce mă înconjoară.
Am nevoie să mă mișc, vreau să fac ceva care să mă mobilizeze cu adevărat odată pentru totdeauna.
Școala nu îmi mai place, m-am săturat să văd aceiași studenți, și-aceiași profi, m-am săturat să nu mă pot trezi dimineața. Mi-e dor de casă. Clujul e ok, dar mă sufocă pulberea de jeg din aerul reciclat.
Mi-e tare dor să iau o cretă în mână și să înveselesc șoseaua împovărată de tiruri care transportă produse otrăvitoare. Vreau să sărut iarba de pe vârful unui deal și să aduc mulțumiri primăriilor că ne permit să ne mai bucurăm de o fărâmă de natură; să dansez pe muzica greierilor in iarba proaspăt cosită. Să fac abstracție de țânțari și să beau apă rece de izvor într-o zi toridă, undeva într-o pădurice.
Și spre seară să-mi leg sufletul prin jurământ de cel al unui copac- să mă închin lui și să-i agăț de crengi chipuri cioplite ale zeilor păgâni.